Inchidem in noi timpul
Inchidem in noi miriarde de emotii, prapastuim indicibile piruete, nestiute, uneori banuite, uneori prevazute, le inchidem in noi si plecam cu ele.
E bogat timpul apus, e plin pentru ca incorporeaza tot atata necunoscut pe cat regasim in viitor, dar dinamica nostra tinde mai degraba spre cross, decat spre lovitura de rever. Desi cu amandoua mainile, aratam ce ne e firesc si inchidem in noi, ferecam in timpul fiecarei secunde pe care o petrecem emotii, dar rar exprimate, desi intotdeauna vrute, cautate si incercate, in probabilul lhor clos, de ceilalti, cei ai nostri, cei din jurul.
Din jurul circumscris al comunicarii empatice ori rationale, nu cautam niciodata inceputul, teza, finalul unui eseu, uneori le simtim fericit, ori doar ne structuram in ele fara sa le vorbim cautam.
Fara de cuvintele aratatului, fara de gesturile explicatului, le luam cu noi si plecam cu ele catre niciunde, cine ar putea sti, cine s-ar incumeta sa afle imediat –. Nimeni.
Si atunci refacem file. Si scriem povesti si ne aratam in randuri.
Cine ar putea sti despre ce, despre cine dumnezeului vorbesc aicea?
Pai tocmai.
Daca un singur cititor e tinta, atuci nu deschideti fereastra, caci pneumonie.
Inchidem in noi miriarde de emotii, prapastuim indicibile piruete, nestiute, uneori banuite, uneori prevazute, le inchidem in noi si plecam cu ele.
E bogat timpul apus, e plin pentru ca incorporeaza tot atata necunoscut pe cat regasim in viitor, dar dinamica nostra tinde mai degraba spre cross, decat spre lovitura de rever. Desi cu amandoua mainile, aratam ce ne e firesc si inchidem in noi, ferecam in timpul fiecarei secunde pe care o petrecem emotii, dar rar exprimate, desi intotdeauna vrute, cautate si incercate, in probabilul lhor clos, de ceilalti, cei ai nostri, cei din jurul.
Din jurul circumscris al comunicarii empatice ori rationale, nu cautam niciodata inceputul, teza, finalul unui eseu, uneori le simtim fericit, ori doar ne structuram in ele fara sa le vorbim cautam.
Fara de cuvintele aratatului, fara de gesturile explicatului, le luam cu noi si plecam cu ele catre niciunde, cine ar putea sti, cine s-ar incumeta sa afle imediat –. Nimeni.
Si atunci refacem file. Si scriem povesti si ne aratam in randuri.
Cine ar putea sti despre ce, despre cine dumnezeului vorbesc aicea?
Pai tocmai.
Daca un singur cititor e tinta, atuci nu deschideti fereastra, caci pneumonie.
